De ce se roagă creștinii ortodocși sfinților?

Ce înseamnă aici „a se ruga sfinților”

În engleza mai veche, cuvântul „pray” poate însemna și „a cere”. Când un creștin ortodox spune „Sfântă Marie, roagă-te pentru noi”, el cere mijlocire: roagă-L pe Dumnezeu pentru noi. Sfântul nu este socotit atotputernic, atotștiutor sau un mijlocitor care Îl înlocuiește pe Hristos ori rivalizează cu El.

Creștinii ortodocși se roagă neîncetat direct Tatălui, prin Fiul, în Duhul Sfânt. Sfânta Liturghie, Psalmii, rugăciunile personale și Rugăciunea lui Iisus Îl au în centru pe Dumnezeu. A cere rugăciunea unui alt mădular al Bisericii se înscrie în această viață nemijlocită cu Dumnezeu și nu o înlocuiește.

Biserica este vie în Hristos

Noul Testament îi numește pe credincioși sfinți și descrie Biserica drept un singur Trup. Moartea nu îi desparte pe creștini de Hristos și, prin urmare, nu le poate șterge comuniunea unii cu alții. Sfinții nu sunt mai puțin vii decât creștinii de pe pământ; ei sunt vii înaintea lui Dumnezeu și așteaptă învierea împreună cu întreaga Biserică.

Apocalipsa înfățișează închinarea cerească, rugăciunile sfinților înălțate înaintea lui Dumnezeu și mucenicii conștienți în prezența Sa. Practica ortodoxă citește aceste imagini împreună cu porunca biblică prin care creștinii sunt chemați să se roage unii pentru alții.

De ce să cerem, dacă Dumnezeu știe deja?

Aceeași întrebare se pune și când îi ceri unui prieten de la biserică să se roage. Dumnezeu cunoaște nevoia, dar ne-a chemat să luăm parte la lucrarea iubirii. Mijlocirea zidește comuniunea, ne învață smerenia și le îngăduie mădularelor Trupului să își poarte unele altora poverile.

Rugăciunea sfinților este puternică pentru că ei s-au curățit în iubire și trăiesc aproape de Dumnezeu, nu pentru că L-ar putea constrânge. Fiecare răspuns la rugăciune rămâne darul lui Dumnezeu. Mulțumirea adusă unui sfânt pentru mijlocire Îl slăvește, în cele din urmă, pe Dumnezeu, Cel care l-a sfințit.

Este aceasta necromanție?

Necromanția caută cunoaștere ascunsă sau putere prin încercarea de a-i supune pe cei morți. Mijlocirea creștină nu urmărește nimic din toate acestea. Ea cere unor mădulare cunoscute ale Trupului lui Hristos să se roage, așa cum Biserica îi cheamă și pe îngeri să i se alăture în închinare. Nu există ședințe de spiritism, tehnici sau încercări de a-L ocoli pe Dumnezeu.

Purtări superstițioase pot apărea în jurul oricărei practici religioase și trebuie îndreptate. Sfinții nu sunt specialiști cu care să negociem, iar rugăciunea nu este magie. Evlavia adevărată ne conduce spre Hristos, pocăință, curaj și urmarea iubirii sfinte.

Cum poți începe să înțelegi această practică

• Ascultă la slujbe felul diferit în care Biserica se adresează lui Dumnezeu și sfinților.
• Citește viața unui sfânt și observă că în centru Se află Hristos, nu eul sfântului.
• Cere simplu mijlocirea: „Sfinte ____, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine”.
• Continuă să te rogi direct lui Dumnezeu și judecă evlavia după roadele ei în smerenie și iubire.
• Adu obiecțiile serioase înaintea unui preot răbdător, fără să te bizui doar pe dezbaterile de pe rețelele sociale.