Crezul este cel mai limpede punct de pornire

Creștinismul ortodox nu este o colecție de păreri fără legătură. Mărturisirea sa centrală este Crezul niceo-constantinopolitan, rostit la Sfânta Liturghie. El începe cu Tatăl, Îl mărturisește pe Fiul Care S-a făcut om pentru mântuirea noastră, Îl vestește pe Duhul Sfânt și numește Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească.

Crezul păstrează fiecare temă în dreapta ei măsură. Icoanele, postul, sfinții și obiceiurile liturgice capătă sens numai în credința în Dumnezeu Treime și în Întruparea, Crucea și Învierea lui Iisus Hristos.

Dumnezeu, creația și persoana umană

Dumnezeu este unul în ființă și întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Treimea nu este o enigmă de rezolvat, ci viața descoperită a iubirii dumnezeiești, la care oamenii sunt chemați prin har. Creația este bună, are un rost și depinde de Dumnezeu; nu este nici dumnezeiască, nici ceva de care ne putem lipsi după bunul plac.

Oamenii sunt făcuți după chipul lui Dumnezeu și chemați să crească spre asemănarea cu El. Păcatul vatămă comuniunea, tulbură dorința și aduce moartea, dar nu șterge chipul lui Dumnezeu. Viața duhovnicească ortodoxă este, așadar, o lucrare de vindecare și refacere, nu dispreț față de trup sau de lume.

Hristos și mântuirea

Iisus Hristos este o singură Persoană în două firi, Dumnezeu deplin și om deplin. Prin întrupare, moarte, pogorârea la cei morți, înviere și înălțare, Hristos vindecă firea omenească și deschide comuniunea cu Dumnezeu. Mântuirea cuprinde iertarea, dar este mai mult decât o achitare juridică: este izbăvire de păcat și de moarte și împărtășire de viața lui Hristos de-a lungul întregii vieți.

Harul este darul și lucrarea lui Dumnezeu. Libertatea omului răspunde prin credință, pocăință, iubire și ascultare. Creștinii ortodocși nu opun credința faptelor izvorâte din ea; credința vie rodește, iar fiecare răspuns bun este el însuși susținut de har.

Scriptura, Tradiția și Biserica

Biblia este Scriptură insuflată de Dumnezeu și principala mărturie scrisă a revelației Sale. Ea s-a născut în poporul lui Dumnezeu și este citită în cultul, propovăduirea, sinoadele și viețile sfinte ale Bisericii. Sfânta Tradiție nu este un morman de obiceiuri târzii adăugate lângă Scriptură, ci transmiterea vie a credinței apostolice în care Scriptura este primită și tâlcuită.

Biserica este înțeleasă ca Trupul lui Hristos, adunat local în jurul episcopului și al Euharistiei și unit în aceeași credință în întreaga lume. Episcopii păstrează continuitatea apostolică, preoții slujesc comunitățile locale, iar toți credincioșii poartă împreună răspunderea pentru sfințenie și mărturisire.

Sfintele Taine, sfinții, Maica Domnului și icoanele

În Sfintele Taine, creația materială devine purtătoare de har: apa în Botez, mirul în Mirungere, pâinea și vinul în Euharistie. Creștinii ortodocși Îi aduc adorare numai lui Dumnezeu. Îi cinstesc pe sfinți ca pe oameni vii în Hristos și le cer rugăciunile, ca membri ai aceleiași comuniuni.

Maria este numită Theotokos, „Născătoare de Dumnezeu” sau „Maica Domnului”, fiindcă Cel născut din ea este cu adevărat Dumnezeu Fiul întrupat. Cinstirea ei păzește adevărul despre Hristos. Icoanele sunt cinstite, nu adorate; cinstea trece la persoana înfățișată. Ele sunt posibile datorită Întrupării: Fiul cel nevăzut S-a făcut cu adevărat văzut în trup omenesc.

Credința devine mod de viață

Credința ortodoxă este chemată să devină rugăciune, închinare euharistică, pocăință, post, dărnicie, iertare și grijă pentru cei vulnerabili. Ținta nu este câștigarea disputelor religioase, ci unirea cu Hristos și prefacerea în iubire.

De aceea, o listă nu poate fi decât o introducere. Pentru a înțelege credința ortodoxă, participă la slujbe, citește Evangheliile și vorbește cu un preot. Învățătura se aude cel mai deplin când Biserica o rostește în rugăciune.

Surse și lecturi suplimentare