Ce este îndumnezeirea?

Participare, nu contopire

Ortodoxia învață că există o deosebire veșnică între Creator și făptură. Persoana umană nu devine niciodată o a doua ființă dumnezeiască, nu se dizolvă în Dumnezeu și nu încetează să fie om. Îndumnezeirea înseamnă împărtășirea prin har de viața, lumina, sfințenia și iubirea lui Dumnezeu, păstrând pe deplin firea creată și caracterul personal.

O imagine obișnuită este fierul pus în foc: devine luminos și fierbinte prin participarea la foc, fără a deveni foc prin fire. Orice imagine are limite, dar aceasta păstrează atât prefacerea reală, cât și deosebirea reală.

Miezul biblic

A doua Epistolă a lui Petru vorbește despre a deveni „părtași dumnezeieștii firi”. Hristos Se roagă ca ucenicii Săi să fie una, precum Tatăl și Fiul sunt una. Pavel îi descrie pe credincioși prefăcându-se din slavă în slavă și trăind nu printr-un sine izolat, ci avându-L pe Hristos viu în ei.

Aceste texte nu descriu doar imitarea morală. Prin Întrupare, Cruce, Înviere, Înălțare și darul Duhului, firea omenească este vindecată și adusă în comuniune cu Dumnezeu. Îndumnezeirea numește deplinătatea acestei mântuiri.

Hristos Se face om pentru ca omenirea să se împărtășească de viața dumnezeiască

Fiul asumă tot ceea ce este cu adevărat omenesc, în afară de păcat. Ceea ce se unește cu El este vindecat. Învierea Sa biruiește moartea, iar Înălțarea aduce omenitatea slăvită în comuniune cu Tatăl. Mântuirea nu este, așadar, scăpare de condiția umană, ci împlinirea chemării omului.

Sfinții arată personalități omenești diferite, luminate, nu șterse. Sfințenia nu nivelează deosebirile; ea eliberează fiecare persoană de deformarea păcatului, pentru a deveni mai deplin ea însăși în comuniune.

Cum se trăiește îndumnezeirea

• Botezul și Mirungerea unesc persoana cu Hristos și dăruiesc Duhul Sfânt.
• Euharistia hrănește comuniunea cu Hristos în Trupul Său, Biserica.
• Rugăciunea, postul, Spovedania și mila lucrează împreună cu harul vindecător.
• Scriptura și slujbele înnoiesc mintea și învață inima să iubească.
• Suferința adusă cu credință poate deveni loc de curățire și împreună-pătimire, niciodată motiv de a ignora nedreptatea sau nevoia de îngrijire.

Îndumnezeirea este dar și drum de o viață

Nicio tehnică nu forțează unirea cu Dumnezeu. Harul este lucrarea dumnezeiască necreată, dăruită liber, iar fiecare răspuns omenesc este făcut posibil de acest dar. Totuși, harul nu îi tratează pe oameni ca pe obiecte pasive; iubirea cere împreună-lucrare liberă, pocăință și statornicie.

Îndumnezeirea începe acum, dar se împlinește dincolo de moarte, în înviere și Împărăție. Creșterea poate fi reală fără a deveni mulțumire de sine. Cu cât omul se apropie de lumina dumnezeiască, cu atât își vede mai limpede nevoia de milă și demnitatea fiecărui aproape.