Întruparea schimbă întrebarea

Dumnezeu Fiul nu a părut doar om; El a luat trup adevărat din Fecioara Maria și a intrat în istorie. Apostolii L-au văzut, L-au auzit și L-au atins. Icoana lui Hristos mărturisește, așadar, că veșnicul Cuvânt S-a făcut înfățișabil ca om concret, fără a înceta să fie Dumnezeu.

Icoanele nu încearcă să picteze ființa dumnezeiască. Ele Îl înfățișează pe Hristos după omenitatea Sa și îi arată pe sfinți ca persoane transfigurate de har. Limbajul stilizat al icoanei ne ferește să tratăm persoanele sfinte ca pe un decor obișnuit sau ca pe o iluzie fotografică.

A interzis Biblia orice imagine sacră?

Porunca interzice facerea și adorarea idolilor, adică a imaginilor tratate ca dumnezei. Totuși, același Vechi Testament cuprinde heruvimii deasupra Chivotului, chipuri țesute în Cortul Mărturiei și reprezentări simbolice în templu. Problema biblică este închinarea falsă, nu existența oricărei reprezentări vizuale.

Întruparea aduce lămurirea hotărâtoare: Dumnezeu Și-a dat propriul chip în Hristos, „chipul Dumnezeului celui nevăzut”. Arta sacră creștină mărturisește o istorie reală a mântuirii, fără a născoci o divinitate din închipuire.

Cinstirea nu este adorare

Tradiția ortodoxă deosebește adorarea adusă numai lui Dumnezeu de cinstea relativă arătată persoanelor și lucrurilor sfinte datorită legăturii lor cu El. O plecăciune sau o sărutare poate exprima feluri diferite de cinste; sensul gestului depinde de cel căruia îi este îndreptat și de intenție.

Când un creștin ortodox sărută icoana lui Hristos, iubirea se îndreaptă către Hristos. Când cinstește icoana unui sfânt, cinstea trece la sfânt, a cărui sfințenie vine de la Dumnezeu. Lemnul și vopseaua nu sunt socotite puteri dumnezeiești de sine stătătoare.

Cum sunt folosite icoanele

  • Icoanele bisericii îi înconjoară pe cei care se roagă cu Hristos, îngerii, evenimentele biblice și sfinții, într-o singură comuniune.
  • Colțul cu icoane de acasă oferă un loc statornic de adunare pentru rugăciune.
  • Icoanele praznicelor vestesc teologia în chip văzut și îi ajută pe credincioși să trăiască sărbătorile din calendarul Bisericii.
  • Candela sau lumânarea dinaintea icoanei exprimă rugăciune și cinste; nu hrănește și nu activează imaginea.
  • Icoanele ar trebui să conducă spre pocăință și iubire, nu spre colecționare, superstiție sau prestigiu estetic.

Icoane ortodoxe bizantine, grecești și rusești

Icoanele ortodoxe bizantine, grecești și rusești aparțin unor tradiții care se întrepătrund în aceeași credință ortodoxă răsăriteană, nu unor religii diferite. Școlile regionale pot varia în paletă, linie, inscripții, materiale și compoziție, păstrând totodată scopul teologic al Bisericii și temele iconografice primite.

O icoană a lui Iisus ar trebui să Îl mărturisească pe același Hristos, fie că a fost pictată în Grecia, Rusia, România, Serbia, Orientul Mijlociu sau America de Nord. Când înveți dintr-o icoană sau o alegi, tema, inscripția, fidelitatea față de tradiția ortodoxă și proveniența ei contează mai mult decât o etichetă comercială sau un stil național folosit doar decorativ.

Dacă nu te simți în largul tău?

Vizitatorilor nu li se cere să imite fiecare gest. Observă ce înțelege Biserica înainte de a hotărî ce trebuie să însemne o acțiune. Întreabă un preot de ce o anumită icoană este așezată într-un anumit loc sau ce ne învață icoana praznicului.

Dacă ai fost învățat că orice cinstire este idolatrie, înțelegerea deosebirii poate cere timp. Începe cu Hristos și Întruparea. Apărarea ortodoxă a icoanelor mărturisește, în cele din urmă, că Dumnezeu a intrat cu adevărat în creația materială și voiește să o transfigureze.

Surse și lecturi suplimentare