O legătură personală în comuniunea sfinților

Biserica este un singur Trup în Hristos, dincolo de hotarul morții. Sfântul ocrotitor nu este o zeitate personală sau o mascotă spirituală, ci un frate mai mare în această comuniune: cineva a cărui viață Îl arată pe Hristos, ale cărui rugăciuni le cerem și a cărui pomenire ne oferă un model concret de sfințenie.

Și parohiile, orașele, țările, breslele sau lucrările de slujire pot avea sfinți ocrotitori. Pentru o persoană, legătura se exprimă de obicei prin numele sfântului primit la Botez sau la Mirungere, prin rugăciune statornică, o icoană și sărbătorirea praznicului sfântului sau a zilei onomastice.

Cum se alege sfântul ocrotitor

Cine poartă deja numele unui sfânt recunoscut de Biserică îl poate păstra. O persoană care vine la Ortodoxie și nu are un nume de sfânt sau are mai multe posibilități poate simți o apropiere de un sfânt prin lectură, data unei sărbători, o încercare asemănătoare, o legătură de familie sau întâlniri repetate cu viața acelui sfânt în timpul căutării sale.

Vorbește despre alegere cu preotul care te va primi în Biserică înainte să o anunți. Obiceiurile locale privind numele diferă, iar preotul te poate ajuta să deosebești o legătură adevărată de o hotărâre grăbită luată pe internet. Numele ține de primirea prin Sfintele Taine, nu de construirea unei imagini personale.

Întrebări de folos pentru alegere

  • Viața acestui sfânt mă îndreaptă către Hristos, pocăință, curaj și iubire?
  • Pot afla viața lui adevărată din surse bisericești de încredere, în loc să mă limitez la o listă cu nume de sfinți ocrotitori?
  • Există o legătură cu numele meu actual sau cu Botezul primit anterior care merită păstrată?
  • Aleg liber, fără presiunea de a lua numele cel mai exotic sau mai impresionant?
  • Preotul meu a confirmat că acest sfânt și acest nume sunt potrivite pentru primirea mea în Biserică?

Cum să îți cinstești sfântul ocrotitor

Cunoaște viața și cântările sfântului, păstrează o icoană, cere-i rugăciunile și, dacă poți, participă la Liturghie în preajma sărbătorii lui. Sărbătorește-ți onomastica prin rugăciune, ospitalitate, milostenie sau un dar pentru cineva aflat în nevoie, fără a o privi doar ca pe o a doua zi de naștere.

Mai presus de toate, urmează credincioșia sfântului în împrejurările concrete pe care ți le-a dat Dumnezeu. Un mucenic te poate învăța curajul, un monah — atenția lăuntrică, un episcop — grija păstorească, iar un sfânt căsătorit — răbdarea. A-i urma pilda nu cere să reproduci împrejurările istorice în care a trăit.

Ferește-te de superstiție și de goana după ocrotitori

Listele de sfinți ocrotitori îi leagă adesea pe sfinți de boli, meserii sau situații de urgență. Aceste legături pot păstra o tradiție reală, dar nu împart cerul în departamente specializate și nu garantează rezultatul cerut. Fiecare sfânt se roagă în Hristos și fiecare dar vine de la Dumnezeu.

Nu trebuie să îți schimbi sfântul ocrotitor de fiecare dată când te atrage un alt sfânt. Iubește mulți sfinți, păstrând o legătură statornică cu cel al cărui nume îl porți. Rostul este însoțirea pe calea sfințeniei, nu adunarea celor mai puternice mijloace de protecție spirituală.

Surse și lecturi suplimentare