De ce își fac creștinii ortodocși semnul crucii?

Un Crez rostit cu trupul

Credința creștină îl privește pe omul întreg. Semnul crucii lasă trupul să mărturisească ceea ce vestesc buzele: un singur Dumnezeu în Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și moartea și învierea mântuitoare a lui Iisus Hristos. El însemnează rugăciunea ca viață sub Cruce, nu ca încercare de a dobândi control.

Primii creștini foloseau semnul în forme care s-au dezvoltat în timp. Răspândirea lui în Bisericile vechi mărturisește o înțelegere comună: unealta rușinii a devenit semnul biruinței lui Hristos și al identității creștinului primite la Botez.

Cum îl fac creștinii ortodocși

1. Unește degetele

   Degetul mare, arătătorul și mijlociul se țin de obicei împreună pentru Sfânta Treime; celelalte două amintesc dumnezeirea și omenitatea lui Hristos.

2. Atinge fruntea și pieptul

   Mișcarea coboară în forma Crucii, fiind înțeleasă adesea ca sfințire a minții și inimii sau ca aducere-aminte a pogorârii lui Hristos.

3. Mergi la dreapta, apoi la stânga

   Practica ortodoxă bizantină atinge umărul drept înaintea celui stâng; creștinii apuseni inversează de obicei această ordine.

4. Roagă-te, fără să faci o demonstrație

   Gestul este însoțit adesea de cuvintele „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”.

Când se face

Oamenii își fac semnul crucii la începutul și la sfârșitul rugăciunii, la numirea Sfintei Treimi, înaintea icoanelor, la binecuvântări, la intrarea în biserică, în momente de mulțumire sau de primejdie și în nenumărate împrejurări personale. Rânduiala locală diferă; unii se însemnează des, alții mai rar.

Un vizitator nu trebuie să imite fiecare mișcare. Privește, întreabă și participă când gestul devine adevărat pentru tine. Gesturile nou învățate pot părea stângace, dar evlavia crește prin practică fără grabă, nu prin coordonare perfectă.

Ce nu înseamnă semnul crucii

Semnul nu este un talisman care Îl obligă pe Dumnezeu să împiedice răul, face automat sfântă o hotărâre sau scuză păcatul. Nu are viață în afara credinței, pocăinței și a lui Hristos. Repetarea mecanică poate deveni goală, iar respingerea rugăciunii trupești ca fiind lipsită de sens prin natura ei înțelege greșit Întruparea.

Nu verifica atent cum ating ceilalți fiecare punct sau cât de des își fac semnul crucii. Boala, dizabilitatea, cultura, atenția și practica personală diferă. Rostul este aducerea-aminte de Dumnezeu și încredințarea sub Cruce, nu comparația.

O mică practică zilnică

Începe rugăciunea de dimineață și de seară cu semnul crucii. Fă-l rar înainte de masă, înainte de a deschide Scriptura sau când ai nevoie să oprești mânia și să îți amintești de Hristos. Lasă gestul să cheme mintea înapoi la cuvintele rugăciunii.

Dacă descoperi Ortodoxia, îți poți face semnul crucii fără să pretinzi că ai fost primit în Biserică. Primește-l ca pe o mărturisire sinceră și lasă slujbele parohiei să îți arate înțelesul lui în timp.