Mântuirea este darul lui Dumnezeu de la început până la sfârșit

Oamenii nu se izbăvesc singuri prin realizări morale. Tatăl Îl trimite pe Fiul; Hristos asumă firea omenească, biruiește păcatul și moartea prin Cruce și Înviere și dăruiește Duhul Sfânt. Orice pas spre vindecare este posibil pentru că Dumnezeu mai întâi creează, cheamă, iartă, întărește și desăvârșește.

Harul nu este o substanță creată adăugată unei vieți altfel independente. Este lucrarea și prezența vie a lui Dumnezeu. A fi mântuit înseamnă a fi adus în comuniune cu El, vindecat, refăcut și transfigurat, nu doar a aduna suficient merit religios.

Ce înțeleg creștinii ortodocși prin credință

Credința cuprinde primirea Evangheliei, dar este mai mult decât acordul că anumite afirmații sunt adevărate. Este încredere, credincioșie și încredințarea vieții lui Hristos. Credința biblică lucrează: Avraam pleacă, ucenicii urmează, bolnavii strigă după milă, iar cei botezați intră într-un mod nou de viață.

O credință declarată și despărțită în mod voit de pocăință și iubire este moartă duhovnicește. Iacov spune că credința fără fapte este moartă, iar Pavel vorbește despre credința lucrătoare prin iubire și despre mântuirea în care suntem creați pentru fapte bune. Ortodoxia primește aceste mărturii împreună, fără a le pune în rivalitate.

Faptele nu cumpără bunăvoința lui Dumnezeu

Rugăciunea, postul, milostenia, ascultarea și lupta cu păcatul nu Îl pot face pe Dumnezeu dator să ne mântuiască. Ele însele pot deveni prilej de mândrie sau forme lipsite de conținut. Strigătul vameșului care cere milă este mai mântuitor decât înșiruirea izbânzilor religioase ale fariseului.

Faptele bune contează pentru că iubirea este felul în care trăim împreună cu Dumnezeu. A-l hrăni pe cel flămând, a ierta un vrăjmaș, a te împotrivi păcatului și a păzi poruncile lui Hristos sunt răspunsuri reale ale omului, întărite de har. Ele arată și adâncesc comuniunea; nu sunt o altă monedă de schimb care să ia locul lui Hristos.

Sinergia: harul și libertatea lucrează împreună

Ortodoxia folosește adesea termenul „sinergie” pentru împreuna-lucrare a harului dumnezeiesc și a libertății omului. Nu este un proiect împărțit în mod egal între doi parteneri de același rang. Dumnezeu dă existența, chemarea, puterea, vindecarea și împlinirea de la sfârșit; omul răspunde cu adevărat, fără a fi tratat ca un obiect.

Harul nu nimicește libertatea, iar libertatea nu creează harul. Cel care primește vindecare poate totuși refuza leacul; mlădița trebuie să rămână în viță; slujitorul trebuie să folosească darul încredințat. Chiar și răspunsul omului devine prilej de recunoștință, nu de laudă de sine.

De ce întreaga viață a Bisericii ține de mântuire

Botezul, Euharistia, Spovedania, rugăciunea, Scriptura, nevoința și milostenia nu sunt adaosuri care concurează cu credința. Sunt forme concrete prin care credința primește și trăiește darul lui Hristos. Mântuirea privește trecutul, prin biruința lui Hristos, prezentul, ca vindecare și credincioșie, și viitorul, prin înviere și judecată.

Nu reduce această taină la neliniștea că un singur moment din trecut ar fi fost sau nu de ajuns. Întoarce-te astăzi către Hristos. Spovedește-te, cere îndrumare, îndreaptă răul făcut, slujește cuiva și cere milă. Încrederea creștinului ortodox crește prin participarea plină de nădejde la credincioșia lui Dumnezeu, nu prin bizuirea pe o formulă desprinsă de viață.

Surse și lecturi suplimentare