Împărtășania înseamnă mai mult decât evlavie personală

În creștinismul ortodox, primirea Euharistiei spune ceva obiectiv: „Împărtășesc credința acestei Biserici, viața Sfintelor Taine, îndrumarea pastorală și comuniunea cu episcopii ei”. Însuși cuvântul „comuniune” înseamnă participare la o viață comună. Iubirea personală sinceră pentru Hristos este esențială, dar nu este singura realitate exprimată la Potir.

Euharistia este primită ca adevăratul Trup și Sânge al lui Hristos și ca Taină a Bisericii. Ea nu poate simboliza sincer o unitate pe care comunitățile creștine nu o au încă în învățătură, autoritate și apartenență sacramentală.

Această rânduială îi privește și pe creștinii ortodocși

Identitatea ortodoxă primită la Botez nu este un permis automat de Împărtășanie. Creștinii ortodocși sunt chemați să se pregătească prin rugăciune, post după îndrumare, pocăință, împăcare și Spovedanie, așa cum le rânduiește preotul. Păcatul greu, absența îndelungată sau ruperea comuniunii pot cere grijă pastorală înainte de primire.

Aceasta arată că rânduiala nu îi clasifică pe oaspeți drept mai puțin vrednici. Nimeni nu este vrednic prin realizările sale. Biserica păzește un dar sfânt și cere ca gestul exterior să corespundă unei vieți reale de comuniune și pregătire.

De ce nu folosim Împărtășania pentru a crea unitatea?

Unele comunități creștine practică împărtășirea deschisă tuturor, ca invitație spre unitate. Ortodoxia înțelege altfel ordinea: Biserica lucrează și se roagă pentru refacerea unității în adevăr, iar împărtășirea euharistică încununează acea unitate, fără a o crea singură.

Primirea în timp ce respingi sau rămâi în afara credinței mărturisite de Euharistie i-ar pune atât pe vizitator, cât și pe preot într-o situație neadevărată. De aceea, refuzul nu este menit ca ostilitate. El recunoaște sincer că există încă despărțiri importante, care nu trebuie acoperite printr-un gest.

Ce pot face vizitatorii în timpul Împărtășaniei

  • Rămâi la locul tău și roagă-te; nu trebuie să te simți stânjenit sau să dai explicații.
  • Folosește timpul pentru a-I cere lui Hristos luminare, vindecare și unitate între creștini.
  • Urmează îndrumarea locală privind primirea anafurei după slujbă.
  • Vorbește cu preotul dacă ești ortodox, dar ești în vizită, te-ai întors de curând la Biserică sau ai nelămuriri despre pregătire.
  • Dacă dorești comuniunea deplină, întreabă despre drumul de cunoaștere a credinței și catehumenat, fără să te apropii de Potir pe ascuns.

Ospitalitatea dincolo de Potir

Parohia ar trebui să îi primească pe oaspeți prin îndrumare limpede, conversație, întâlniri după slujbă, prietenie, rugăciune și grijă concretă. Rezervarea Împărtășaniei pentru membrii Bisericii nu este o scuză pentru răceală. Purtarea comunității ar trebui să facă văzută iubirea vestită în Liturghie.

Vizitatorii pot veni în mod repetat, pot învăța și pot lega relații cu mult înainte de primirea prin Sfintele Taine. Invitația Bisericii nu este „rămâi afară”, ci „vino și vezi și mergi împreună cu noi spre o unitate pe care o putem mărturisi în adevăr”.

Surse și lecturi suplimentare